când te înjuram masam întotdeauna partea dureroasă
să știu dinainte că lovitura cade pe urcușul ființei
pe arcușul rămas fără cântec
pe locul unde ți-ai amputat voința
întru primirea viselor
tu erai a ta eu eram al lor al viselor
masam partea dureroasă de al stelelor abces mai groasă
când înjuram înduram partea nevăzută din lună
plătesc lunar factura la Minciună
și era un strop de sânge de înger
superbia purtam poezia undeva la între mine și tine
tot mai veneai să-ți așezi nudul pe ale mele retine
te mestecam cu dinții nemaifostului
Ești în ziua de Mâine
vei pune pe masă pâine
și îmi vei da sare