Gândurile zdrențuite
În băltoace se-oglindesc,
Sub călduri dezlănțuite
Sentimentele clocesc,

Ruginesc, înebunesc,
Cine să mai știe, oare,
Care-i cursul lor firesc,
De e nor, sau de e soare?

Nu dorim să ,,coborâm”,
Deși viața și-asta cere,
În prozaic, în comun,
În plăcere, sau durere.

În parcul smălțat cu flori
Și cu lună nouă,
Vom simți plăcuți fiori
Botezați cu rouă.

Grijile, ca alergii,
Le-aruncăm pieirii
Și, gustând din poezii,
Ne predăm iubirii.