Copacul este un întreg
În genealogie și nu numai
El caută un punct s-aleg
Al vieții curs în zilele de mai.
Stă bine-nfipt cu rădăcina
Cum stăm și noi în libertate
Dar mai abate, bat-o vina
Câte-o vlăstare, ce-i crescută într-o parte.
Iar ea tulpina este dreaptă
Căci și coloana verticală este
Și nu acceptă nicio pată
Peste ea viața ce pare poveste.
Chiar și coroana se revarsă
În soarele strălucitor
E ca iubirea ce adesea te-apasă
Cu zâmbetu-i frenetic, cel amăgitor.
De vor fi fructe, cine poate ști
Căci ea iubirea se revarsă
Și vor să strângă poame într-o zi
Din zori și pân` la sfânta masă.
Fii dară fericit vajnic copac
Cu frunza ta cea căzătoare
Cum sunt și eu când vreau să-mbrac
Cea haină ce o simt amăgitoare.