Când ai crezut că ești învins
Cu voia ta sau fără
Dar tu erai de neatins
Atunci ai spus în doară: iară?
Când tensiunea se ridică
Trecând peste normalul clipei
Crezând că poate te implică
Atunci tu m-ai privit în fuga pripei.
Când atmosfera este tristă
Lăsând amarul tot afară
Te regăsești în doară optimistă
Atunci când iarba verde-i prea amară.
Când așteptarea este gând
Iar nemurirea pare prea departe
Cuprinzi în suflet și în gând
Tot ce atunci, cândva era aproape.