în mine se naște mereu cîmpie
cînd munții se duc tot mai departe
cînd florile nu mai răzbesc țărîna
și păsările rotunjesc văzduhul gol...

în mine se caută neliniștite jocuri
de mîini... se privesc ochi nevăzuți...
în mine lucrurile lumii toate
nemoarte caută și loc să se-ascundă...

apoi cîmpie sînt pînă la poluri!...
mi-e tot mai greu să mă cuprinds în brațe
nu-s munți să mă stăvilească
și liniște de piatră să-mi verse-n țărînă…

și păsările toate-mi fug de pustiul
care mă-ntinde fără de oprire!...
că mîinile nu se mai ajung peste mine
și ochii tot mai departe mă caută...

oprire nu mai am... nu mai am…
sînt totul o fugă de păsări spre niciunde...