Scutește-mă Doamne de bunătatea ta,
Mă deranjează îngerii când țopăie pe acoperiș,
Că poate în căciulă îmi cade altă stea
Și îmi aprinde moșia de vise pe furiș!

Eu port tristețea lipită pe spinare,
Un semn ca să mă recunoască mama,
Căci ea, tot așteptând să mă fac mare,
Eu m-am făcut bătrân și ea nu și-a dat seama.