pasărea asta zboară prea jos
aproape de noi
fără teamă

aș vrea o inimă din gips-carton

seara lucrurile se anulează
un întuneric îl spală pe celălalt
suntem vii atât cât ține cântecul
dar pasărea zboară prea jos
prea aproape
o putem nimici cu tahicardia noastră
nimeni nu se poate abține
o atingem cu respirația
o facem să creadă că noi suntem cerul ei
o zădărnicim cu starea noastră paroxistică
cu mâinile noastre
cu picioarele noastre
cu inimile noastre
care bat bat bat.