agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Nothing sought ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-24 | [This text should be read in romana] |
Cartea Poemelor
*** 15 *** Pe-aceste plaiuri… [partea a V –a ] Pe-aceste plaiuri S-au perindat artiștii, De-a lungu’ vremii Și ale mele gânduri Le voi împarte, ca și alții, Cu toți oamenii… Oare, viața, îmi va ajunge Să-mi duc la îndeplinire Visele ce mi se agită-n sânge, Precum izvoarele muntelui Curgând, cu zgomot, printre pietre? Iar cea sublimă Artă Nu voi s-o las Precum o carte aruncată, Ori alta, care-a ars… Iar de-oi fi trist, cândva, Mâinile vor prinde… de îndată, pensula Și voi începe a picta… Viața… Și atunci, ochii, de va să vadă... O lume întreagă… Tot nu le va ajunge timpul, s-o pătrundă, Că de-aș deschide, măcar o pleoapă, Natura… mi-i inundă… De-aș fi fost orb, să n-o mai văd, Aș fi întrebat pe alții cum de-i așa fermecată Iar când s-adorm, să-ncerc a răbda Acel întuneric ce nu mi-o arată… De voi fi bucuros, peste ani, Voi ține la piept, cu drag, iubita-mi harpă Și nu-mi va păsa că sângele curge din răni Când degetele, răsfirate, pe corzile ei Vor chema, într-un glissando, prima notă… Că așa sunt scrise, pe portative, Notele ce nu se văd, Instrumentele ce nu se ating, Gândurile, ce nu se răsfrâng, Sentimentele, ce nu se percep… Iar prima notă, le are pe toate, Precum o frecvență, toate vibrațiile, Prima orchestră, e cea a naturii, Precum un fulger, pe timpul furtunii… Toate gândurile, de-aș putea să le sting… Poate… când mă voi intoarce-n pământ, Fără nici un bilet… Fără nici o lumină, în noapte… Și… doar privighetorile-ar mai ciripi, Sub lumina lunii… De voi fi nebun, când va să vină vremea, M-aș reîntoarce de unde-am plecat… Și doar Arta, va rămâne, aievea Tot ce vreodat’-am visat… Oare, în cea clipă, în care n-oi mai ști cine sunt, Îmi voi recunoaște chipul meu de oglindă?! În mod sigur, nu voi ști ca sunt… Un alt trecător… pe-aceste plaiuri… ©Th3Mirr0r
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy