poeții se sufocă ușor
cum îmbraci o zi de noiembrie pe dedesubt


un pahar de sauvignon oțelit
copilăria stinge felinarul cu inima
și nelalocul sfios îmi acoperă rușinea
o speluncă nechezată vârâtă între coapse

ia-mă de la început
dinainte de răsuflarea bizară
acea boală divină
știe dumnezeu de ce
în fine
vântul mă va cresta intim pe alocuri