Toamna împăiază frunze, colorează
Rânduri de artist, auriul vibrează.
Toamna împușcă cuiburi, alungă cupluri,
Sfarmă suflete, sau cimentează sâmburi.

Gloanțe aurii din oțel încins,
Doamne, apără-mă… trupu-mi s-a aprins.
Ard, o flacără purpurie, rânduri scriu o mie,
Te-am iubit o vară, trupu-mi transpiră-n agonie.

Acalmie, totul mă deprimă,
Când m-ai părăsit, mi-ai rupt o lacrimă.
Din suflet, gându-mi s-a jupuit singur,
S-a împăiat iar acum arată frumos, nesigur.