port cu mândrie la guler
decorația primită în primul război cu mine însumi
învârt moartea pe degete
până bâzâitul vieții se descompune în obsesie
și frica strecurându-se între crăpăturile zidului
nu îți spune nimic
nu îmi tace nimic

e ora șase
pădurile au început să mărșăluiască prin oraș
și o umbră sculptează în auz corbii

liniște domnule îmi spune cineva
nu vezi că aici se moare?