nopți albe distrugător de lungi
dar așa consideră ele că trebuie să fie
balanță într-un echilibru
posibil imposibil

lacrimile mi se-ntâlnesc în barbă
ascunse după o pânză de păianjen
dureros de densă și colorată
în rogvaiv

îmi astâmpăr setea vorbindu-le dorințelor
aud vocea ce-mi mângâie ultimii ani
chiar dacă nu-mi vorbesc
decât cuvintele ei

opresc un gând și înțeleg adeseori
trecerea fără rost a unor ani îndepărtați
ce pot să spun cu înc-un vers
regret prețul cerut de viață

iubita mea din casa de pe deal.