Bat clopote domol a veșnicie
Și e curat în mine ca-ntr-un schit
Pogoară peste-a inimii-mi chilie
Din Ceruri Sfânta, har neprețuit.

Să scriu azi nu-mi mai pare-o grea osândă
(Un clopot însumi sunt cu dangăt calm
Cum scriu, așa, cu mâna tremurândă
Umilă-aici, pe-o margine de psalm!)

Așez cuvinte unul lângă altul
(Azi, cât de luminos e-al lor contur!)
Sub cerul tău, Marie, sub înaltul,
Un clopot sunt dumnezeiesc de pur.