Am înțeles că port
moartea în pupile,
gânganie insolentă,
blazată și infidelă,
ce asmute-n mine
febra isterizantelor
discursuri despre obsesii
și existențe anulate,
că banul pe care mâna nu-l încape,
e începutul însingurării-n doi
și al disperărilor
închise în clepsidre,
că minciuna nu se ascunde în tăceri,
ci în torente de replici
și versuri sufocante,
că frigul e doar mâna
ce cu ghimpi te-ndoaie,
iar focul e perechea,
sau tăietura sărutului pe trup,
că nimbul e doar cerc de ață
și vârsta pat de imprumut,
că sunt cicatricea de pe pieptul Iudei,
dar și coroana de pe fruntea lui Isus.