în ploaia asta de toamnă
rigolele își iau gunoaiele în cârcă
umbrele se trag speriate
calea ei

canale sorb sentimente
cu frunze cu tot

oboseala asta din frunze
coboară în genunchi
gleznele se fac mușuroaie
ajutând toamna să se zidească
clipim des
ochii îngălbeniți
se luptă
muguri în gene.