Nu tristețe, nici regret
După zilele pierdute
Numai să-mi încapă-n piept
Altele cu cer umplute

Nu mânie pe amurg
Cum mi-era acum o vară
Cât speranțele tot curg
Și-n această vârstă-amară

Testamente nu mai scriu
Pentru tine înserare
Cât mai am surâsul viu
Și mi-e dor de-o zare-n care...

Să mă duc pe-un drum năuc
Oh, că duce-m-aș și mâine
Numai să nu-mi mai usuc
Frunzele cu toamna-n mine.