îți eram aproape pe-atunci
când zorile se aprindeau în sus
și cerul lăsa sa-ți curgă obrajii
candele în roșu deschis

privirile mi s-au culcat
pe ochiul tău,
demult,
nu îți mai sunt dragă,
de dragul tău uitat-ai
să-mi vorbești în șoaptă
alert.

iertările se dau înapoi,
de dragul său,
genele râd în sine,
cum nimeni nu știe,
altfel decât mine.
pe-atunci,
eram cel mai bine,
fiecare împreună,
la fel.