Privesc cum soarele apune,
Durerea-ncearc-a mă răpune,
Și spui cuvinte fără înțeles,
Mergem pe drumuri separate mult prea des,

Cum pot să cred că soarele răsare,
Când te privesc în depărtare,
Cum pasul ți-l îndrepți departe,
Și visele mi-s toate sfărâmate,

Dar mergi, nu-ntoarce capu-acum,
Căci orice-ar fi tu tot îți vezi de drum,
Iar țelurile îți sunt prea înalte,
Bazându-te pe noi în mare parte,

Și vântul vine și adie lin,
Cuvintele în piept mi-s chin,
Și chiar de dor și visele-s deșarte,
Tu zici să mergem mai departe,

Și tot avem direcții diferite,
Gânduri ascunse sub fețe obosite,
Și crezi că tot ți se cuvine,
Ce oare tot mai cați la mine?

Și sufletul ți-am dat da' nu-i deajuns,
Iar gându-i deseori ascuns,
În inimă-mi înfige-un fier,
Și știu sunt singur,stingher,

Și noaptea o transformă-n ziua neagră,
Și știu cândva mi-era dragă,
Iar soarele ce azi străluce,
Și tot ce-i rău pe apă se va duce,

Și dacă soarele răsare,
Din altă parte, altă mare,
Și dacă alt vânt va aduce,
La căpătâi îți pune cruce,

Privirile nu se-ntâlnesc în zare,
Și zâmbetul ades dispare,
Iar pașii ne sunt paraleli,
Cu toții suntem efemeri.
Made by CVC(31.08.2011, h:23.55)