Infern p.IV


Pe patul spitalului
Cuțitul este aproape de aortă,
Cineva lipește bucăți de ziar
ÃŽn albumul familiei,
Facem filozofie, eu și vecinul,
Mecanic de bloc,
Afară, soarele apune definitiv.
……………………………………………..
Se aud zbenguieli de pisici în călduri.
Ce fericite sunt, Doamne, ce fericite.


Să poți ucide omul pentru o floare
Sau floarea pentru om,
Ce întrebare?
Dar lumea este plină ochi de legi
Pe care poți să scuipi
și să le negi.
Într-un pahar am pus o gheorghină,
Ea seamănă cu trandafirul, ca lumină
Sau cu bujorul dragostei, drept care
Sunt gata să plătesc cu închisoare.
Acolo te voi lua cu mine
Să ne iubim într-un tunel de mină.


Trăiesc într-o cameră
În care a trăit altcineva,
Trăim în spații
În care alții au murit cândva,
Puteau fi oameni-fluturi, raze invizibile,
Suflete,
Spațiul nu este virgin și vid, uită-te.

E vremea unor teme grave,
Când râsul se măsoară-n grame,
Când vorbăria are sens,
E vremea unui plâns intens.
Văzut-ați stea pierind plângând
Sau pasăre fără cuvânt?

BORIS MARIAN