Haide...

trage linie-n furtună,

... și vezi cât verde-n valuri

se adună.

Aruncă-mi sufletul, să-ntindă

întunecate, ude stânci,

nemângâiate de porunci...

... și trage-mă în larg.

Și rupe cerul în șuvoaie fine,

în colorat miros, de tine,

lovește-mi realitatea în rafale,

și fă-mi să zboare aripile de zale.



Scufundă-mă în negrul pietrei,

și în miros de alge, stins,

aruncă-mi lin, un fulger ,

și-n jocul norilor m-am prins.