ne întorceam de la școală pe jos nu era departe
deasupra ghiozdanelor erau agățate vrăbii și mai sus sârme de telegraf și copacii și apoi
se întindea un cer de cocă în care modelam direct din pleoape
ca la atelier
continente cu rinoceri și girafe și pe mihai viteazu și cheia sol și planeta saturn
și orice mai citeam și nu puteam vedea prin cartier sau la zoo
uneori ne era poftă de cozonac
atunci treceam pe lângă brutărie și mâncam câte o pâine întreagă
până ajungeam acasă
era fierbinte și moale
așa cum puteam băga mâna în foc că e dumnezeu iarna
în siberia
care e oricum foarte departe
și noi nu o să ajungem niciodată acolo la el