stau cu durerea la masă.
împărțim o bucată de carne.
intrăm împreună în pat, încleștate
ca doua coroane de cerb.
pe cărările morții nu-i loc pentru doi.
doar un fir de speranță zvâcnește,
subțire
cât firul de apă sub stânci.


va rămâne în urmă un pumn de nisip,
așteptând
o lumină să-l cearnă.