agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-09 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
dragă m
scrisoarea a șaptea vine azi mai întâi de toate, îți spuneam despre o neașteptată cucerire a nimicului când întinzi mâinile și ele se prelungesc, se duc până pe fundul mării alunecarea din tine este cel mai greu război, îl porți, te pierzi oricum la sfârșit rămâi față-în-față tu și partea ta deja ucisă în numele celui mai absurd triumf mă cerți, dragă m, îmi amintești cât eram de încruntată înainte să deschid cutia pandorei, nicio tresărire, niciun pericol nu era prea aproape limita înaltă a soarelui îmi era de ajuns, priveam direct în ochii oricui și armele se loveau de inimă, aici totul se câștigă pe moarte sunt arme-cuvânt sunt arme-faptă sunt arme-dispariții moartea e doar un pretext mai mult decât corpul înalt, prea fragil pentru drum, eu nu pun răboj eu nu mai sacrific nimic dinăuntru, nimic din afară, las să se ducă nimicurile pe câmpul de luptă al marilor oameni, ei nu simt niciodată cât de nemernice sunt pierderile
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité