Mi-e dor de mine renăscând
Când îmi simțeam trupul vibrând...

Ochii verzi au toamnă-n ei,
M-au alungat pe nu știu ce alei...

Rămân uitată-n prag de dor
Cerșind iubirii un pridvor,
Și șed chircită a "să mor" (?!!)

Măi, toamnă,
Dusă-n derizoriu,
Mai suflă frunze prin odăi sinistre
S-aduci miros de lemn trosnit
Răpus de-al greutății trup, cernit.