e zece a zecea
douămii și zece ani au trecut
de când s-a scuturat palmierul
iar oxigenul
a împlinit trei sute cincizeci
de milioane
de ani
de când s-a ridicat din ocean
și s-a așezat cuminte în aer
așteptându-mi plămânii
tu mecca mea în chip de femeie
dezgolește-te
azvârle-ți veșmântul acesta negru
și rade-ți tot părul
nu lăsa niciun fir pe trupul tău
a sosit momentul
să-ți deschizi larg nările
și să respiri continuu
până la nașterea mea...