pașii se descalță de nisip
de câte ori valurile îngenunchează
la țărm
cerșind îndurare vântului
fiecare scoică e un gând de iubire
fiecare piatră colorată are tainele ei

eu am fost prințesa algelor
și iubita soarelui apune
pe mine m-a abandonat vântul
îndrăgostit de catarge


în amurg
toate aveau culoarea vieții
un mozaic infinit al tăcerilor dure

ascultă elegia mării