ÃŽn lumea asta
parcă întoarsă pe dos
dorințele par
(sau devin)
tot mai mult
măști

in-de-finite măști
ascunzîndu-se
una pe alta
una într-alta

de aceea tu
vezi numai una
dar presimți
mulțimea lor
vidă


simți
cum sporesc
smintirea
pătrunzînd
mult prea adînc
sub chip unde
cînd se destind
vor întru-totul
să-ți semene

și

gîndul
să-ți prefacă
în cuvinte
despre cuvinte
și timp
niciodată de-ajuns