Tânguirile unui suflet

De ce mă strângi în chingi de fier
Când eu vreau lumea s-o cutreier,
Vreau să zburd liber ca un nor
Iar tu mă ții ca scump odor
Ce stă-n vitrină agățat
Azi șters de praf, mâine uitat,
Pris într-un soclu de fermecat ?
De ce mă ții in chingi legat ?

De ce nu-mi dai văzduhu-n dar
Ci tot mă ții ca pe-un canar
ÃŽn colivie de argint
De unde nici măcar un cânt,
Un tril măcar nu scânteiază
De când văzduhul m-il visează
Canarul mic și necăjit.
De ce îl ții în turn pitit?

Căci într-o zi ca din palat
De aur și argint curat
Prințesa ta cu stea-n cosițe
Spărgând lăcate și portițe
Va năvăli-n poieni cu soare
Printre cintezi ciripitoare
Va rupe soclul fermecat
Ce sta de-a pururi ferecat
Și va pleca de lângă tine
O, rege falnic, în ruine!