Vara fierbe în cotloane albite de spumă,
se târăște împreună cu viperele
galopează pe pajiști plesnind crupele cailor,
urcă fulgerător pe tulpinile copacilor,
vara e acolo
în coardele vocale ale bebelușului, în vârtejul roșu din mijlocul trandafirului,
în abdomenul tărcat al viespii,
vara e dincolo
de ușa grea
dincolo de zidul cu milioane de fisuri,
vara sparge digurile, aduce peste noi viiturile
aprinde ruguri înalte pe deal,
vara vara unde-i vara se freacă de picioarele greierilor,
se zbate în gușa pelicanului, gâlgâie în gâtlejul privighetorii,
se gudură pe lângă mine, îmi linge pulpele
apoi se îndepărtează se ascunde în adânca noapte și nu mai știu
unde-i vara mea pe care am supt-o cu laptele mamei,
tot mai puține răsărituri îmi curg prin sânge,
tot mai puține celule din carnea mea
au câte un soare în loc de nucleu,
tot mai puțini fluturi vin să-și ardă aripile
ademeniți de strălucirea ochilor mei