"Cind cornul va suna in maretia muntilor
Si regi va aduna la Poarta sortilor;
Viforul va atirna pe fiecare de un stilp
Pina cind nimeni nu va mai sti nimic"

Orbitoare clipe vom trai si nimeni nu va mai sti cine sintem
Atunci intunericul ne va cuprinde,
In cele patru zari se va auzi urlind fiara
Si multi oameni de frica vor impietri.
Regii nu vor mai fi regi - Porunca nu va mai fi porunca
Nici iadul nu va fi dar, chinul il va inlocui.

Atunci si numai atunci Imparati si Regi la mina sortii
Vor auzi glasul celor nevoiasi, celor tristi...
Atunci si nu mai atunci vor da jos ce au pe cap - semiluna cu capac...

Vor cauta ne-ncetat ce au pierdut, ce au cistigat...
Cind istoviti de soarta
Calcau alaturea cu drumul
Fara sa fie vre-unul
Care sa sa stie cararea
Ce duce acolo sus
Unde putini au ajuns
Pe picioarele lor
Cu pacatele lor
Culese in trudnica viata
Scurta ca o ata
Trasa de vre-o maicuta batrina
Cu briul tot de lina
Dar opinci in loc de Bocanci
Ca-st' grei si nu cara nimeni de ei...
Prin razboiul netreminat
Ca nu a avut in casa barbat
Si nici flacaul cel mare nu statuse de-ajuns
Linga buna mamare.

Vor cauta intii leacuri
Cu arcuri de lemn si sabi de TEL
Prin sate pierdute
In desfasuratoare mute
Si cetati ascunse de ochii neghiobi
Ai imbecililor ce au indraznit sa ridice un deget
Catre cel care se crede etern
In acest mic infern
Presarat cu flori si mii de comori
Lipsite de miros fara sos
Trintite intr-o vaza
Ce poate sa arza in radacinile sterpe ale fagilor nalti.

Povestea e lunga rataciti sint pe drum
Istorii ascunse zac in sertare
Tot ce conteaza este ascuns in sarbatoare.

Azi ma opresc
Merg sa ma culc

Am obosit
Ma simt sfisiat
radiat
siderat
prafuit
ascutit
aiurit
trintit
lecuti
interzis
zis
aterizat
imbatat
fara blat
in halat.


PS: Somn usor natiune; politicienii vegheaza!