Când am ajuns,
țurțurii casei
mă priviră somnoroși prin ochelari.

Încă din hol,
am observat
că lupul continua să învețe cactușii
cum să cânte la pian; văzându-l ocupat
n-am mai stat să-l salut, am trecut
mai departe, în living.

Acolo, un lynx cu mustăți de Saint Säens
proiecta caroseria unei toyote din pene de flamingi.
Și el era absorbit.

Deja știam ce-am să găsesc dincolo
de ușa primului dormitor:
un jder într-un kimono uzat
pictând acvarii cu meduze.

Îmi rămăsese totuși un rest de curiozitate
cât să arunc o privire înăuntru;
spre surprinderea mea, din aranjarea unei vaze pe noptieră,
se simțea prezența unei mâini de femeie.

Nu știam dacă mai este sau nu prezentă;
în orice caz, în camera de studiu,
(de unde se auzea zgomotul sâcâitor
al unui dvd prost introdus, sugerând un pericol iminent)
nu putea fi.

Brusc, nici n-a mai contat:
fără s-o fi văzut vreodată
aveam impresia că-i știu numele.

Respiram din ce în ce mai ușor;

Parcă întreg orașul devenise un uriaș bemol.