Fecioara cu trup de icoană
Surâde învelită în cald în abandon
De tăcere, înrămată-n tainele
Măgâiate de pleope.

Râuri în ritm selenar curg
Pe fruntea neatinsă de stihiile
Buzelor de ceară păgână,
Iar aroma umbrelor,
Răsărite din lumini,
Joacă parfumul crinilor
Cântați în templele străine
Privirilor din adâncuri de fărădelege.

Arzi nesupusă, în blânde uitări
De cuvinte șoptite de dorul stelelor,
Ce și-au pierdut auzul de lumină,
Privindu-te înrămată-n tăcere.
Din tine parcă răsar cântece de izvoare
Petrecute-n dansurile petalelor
Crescute între trupuri de piatră
Închise înălțimilor.

Buzele tale devin otrava
Gândului pierdut în marea
Trecerilor către mâine,
Lasând sterpe amintirile plăcerilor,
Iar el își aprinde făclii în miezul zilei,
Căutându-te fără hotar de noapte.

Pielea ,vrajă de nesaț a ochilor orbiți
De căutări efemere, lasă vederii
Vise arse în lumină și pecetluiește
Iubirii spini calzi în sângele amar,
De prea multe iubiri trăite-n noapte.

Fecioara cu trup de icoană
Surâde învelită în cald în abandon
De tăcere, înrămată-n tainele
Măgâiate de pleope.