agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ идут купцы ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-03 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] |
Mușcăm din tot și totuși până acum n-aș putea spune ce gust are viața asta
dacă e sărată sau puțin prea dulce, cât să-ți dorești mereu altceva, să-ți fie poftă de altcineva nu să-l cunoști sau să îți povestească din viața lui la o cafea ci să-l muști o dată prelung până când dai de oase aproape să dai de gustul lui mai presus de orice cuvinte ți-ar spune dar tu nu cred c-ai cunoscut vreodată senzația asta sau cruzimea de a-l părăsi rănit, prăbușit într-o categorie de plăceri ce nu-ți mai aduc nicio plăcere nu acum când adulmeci, când te adulmeci pe tine, mereu împrumutăm ceva din gustul viciilor noastre și totuși atât de rar ne lăsăm gustați. Atâția oameni și noi suntem singuri? Te simt plimbându-te flămând printr-un oraș flămând și te aștept să te lași pradă lor, ca un vânător ascuns în vânat, abandonat ca și mine prădătorului meu.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Дом литературы | ![]() | |||||||
![]() |
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность