când mi se face dor de tine
aprind luminile orașului la ora 12.00
în spatele casei pe marginea autostrăzii
soarele apune într-o secundă
mulți îngeri își curăță aripile de impurități
se bălăcesc într-un jgheab cu apă
uneori am impresia că se joacă cu mine
dar mă prefac indiferentă
preocuparea mea este să privesc mașini
în stânga în dreapta de-a dreptul prin mine

te caut

în ochiul tău drept odată erau
cascade râuri munți poteci neumblate
pe care cădea o liniște deplină
aici m-am aruncat de la etaj
fără să simt cum oasele se rup
întinsă pe cea mai verde pajiște
peste mine treceau turme calde de bizoni
am stat în genunchi și am suflat în foc
mi-am scos organele pe rând
și ți le-am pus pe masă
de atunci sunt o femeie desculță