dimineața vocea răgușită a clopotelor
în foișor ca un semn de recunoaștere între pieteni
locul unde se adună pelerini
locul unde se îmblânzesc suflete în blană de chinchilla
când ziua își desface jovial brațele
și primește mușcătura inocentă a copilului

pe o pânză cineva a pictat viețile sfinților
apoi a îngenuncheat
altcineva a tăiat un măr copt pe masa din grădina de vară
apoi a plecat
acolo vei simți mângâierea rece a singurătății
acolo vei simți mișcarea lentă a melcului
adormit în cochilie
doar pereții coșcoviți ai bisericii stau să cadă
la primul semn
la un simplu gest al mâinii