Ce ți-e sufletul ăsta
Și cum te mai joacă el
Pe degete
Uite așa…
Cum te trimite la groapa de gunoi
A istoriei
La dansul de pe urmă
Sau la cel dintâi
Te pune la masă
Sau îți fură farfuria din față
Cum te mai face să alergi
Sau să te prabușești
Să râzi, să plângi, să visezi
Să pui mâna pe cuțit sau să dai cu piciorul
Scăunelului de sub picioare
Să te arunci în gol
Râzând sau plângând
După caz
Să te zdrobești de un gând de piatră
Sau să zbori…
Cum îți mai arată el soarele
Când plouă cu găleata
Și stelele în miezul zilei…
Cum te mai întoarce el pe dos
Și înapoi
Și îți arată că poți fi cârpă sau
Covor zburător
Sabie sau scut
Mare cât cerul
Sau mic cât nimic
Cum mai naște zâmbete
Sau cum le omoară
Te face să hohotești de râs
Sau de plâns…
După caz
Și nu știi dacă să încerci să scapi de el
Sau să-l îngrijești
Că poate cine știe…
Sau să-l trimiți la altcineva
Ori la tine în piept să-l ții …
Ce ți-e sufletul ăsta…
Mai bine că și l-am dat ție..
Pentru că se pare că numai
Tu
Știi să-l îngrijești
Cum trebuie.