Cândva, demult,
într-un tumult,
de început
necunoscut,
a răsărit
și a-nflorit,
un fir firav,
stingher, gângav.

Era un mugur,
mic și singur,
din macul roș,
plin de reproș,
că, floarea lui,
a-nsemnului
de dor și-amor,
dispare-n zori,
rouă pe flori.

A înțeles
că, ce-i "ales"
din ce-i frumos,
bob voluptos,
din iubire,
fericire,
e-o clipă, doar,
cu preț de "dar"
venit din cer,
dar, efemer.