Încerc să te privesc,
fără priviri păgâne,
emoții dulci mă răscolesc
și mă gândesc la tine…


Închid ochii, te sărut,
și vreau a mea să fii,
îmi șterg încet obrazul ud,
în inimă să-mi vii…


Te strâng la piept, ușor,
lăcaș în suflet făuresc,
ai grijă c-am să mor
căci… te iubesc!…


Și sfâșii suflet și veșminte,
dezbrac a ta comoară,
m-arunc cu inima’nainte,
a nu știu câta oară?!…


Aștern covor de infinit,
eternul timp, un sclav,
minutul de-l ucid,
de mine-ți va fi drag.


Dezgolește-mă să ard,
atinge-mă să te topesc,
sărut să-mi dai în prag,
de-amor să îți șoptesc!


E cald, în asfințit transpir…
și tremur tot, mi-e frig,
pe-a ta ființă o respir,
o simt in sufletu-mi umil.


Și te sărut de rămas bun,
în suflet îmi răsare luna,
te strig, te caut de nebun,
a te iubi, nu mi-e tot’una!