În timp ce glonțu-mi răscolește emisfera dreaptă
Și simt sinapsele că-mproașcă cu venin,
Cu cartea-n mână, strig spre el "Așteaptă!
Doar două pagini și-ăst capitol să-l termin..."

Se uită tâmp spre mine și-a flintei țeavă îndreaptă
Spre tâmpla mea, încet, rânjind gol si hain;
Dar parcă rândurile-n față-mi se deșteaptă,
Măcinând buchiile-n praf de pușcă fin.

Dar nu mai pot să țin în mână cartea,
Iar ochii să-i țin deschiși nu mai pot;
Nesomnul poate că-și cere acum partea,

Ori poate stihurile ce-au rămas doar un ciot;
O șoaptă fină însă spune: "Moartea,
Cum viața toate-ncepe, ea-ncununează tot!"