Sunt bolnav de ce-am fost
și-am încetat, fără veste, să fiu
bolnav de pasul tău, știut atunci pe de rost
și de ochiul tău cu zâmbet târziu.

Și-atunci, mă întorc către mine și chem,
doar timpul va curge-napoi:
dinspre azi către ieri
și de la unu la doi.