Pot fi cam cum s-ar vrea,
Dar fără a mai putea fi eu,
Aș fi tot ce ar putea iubi ea,
Și ce aș urî eu cel mai mult, asemenea.

Să mă privesc în ochii ei,
Doar așa mă pot vedea frumos,
Căci în oglindă ochi-mi văd ceva hidos.
De realitatea n-ar conta...

Mă simt ca lutul de pe masă,
Mă mângâie, încet m-apasă,
Și mă ajută să devin acea ulcea mult apreciată
Fără a mă-ntreba de asta mi-am dorit vreodată.

Eu o vreau numai pe ea
Fără a încerca a o schimba;
Dar asta nu pare a mai conta.