nostalgia nu are pliuri
falduri nici alte broderii
se poartă
nu doarme decât
între două frunți
una mai umbrită
alta aproape albă


se tivește cu rotocoale
în dantele negre
la marginea balansoarelor albe
alinând poate întristarea
cu cel mai apus zâmbet
schițat
într-o doară


pălăria și-o înclină
înspre ochiul stâng
ce lacrimă
închide viața
fără parfumul de soc
lăsat în dimineți
capricioase