Răvașe


Nu am somn nici astă-seară,
nu cunosc cît să mai fie ora,
poate e chiar dimineață,


eu vreau somnul acela
care să schimbe lacrima
în clipă.


simt deasupra mea ceasurile unor femei
și mîinile lor plimbîndu-se
precum întrebările mele
pe umerii pămîntului.


întinsul meu trup peste toate
aude de-acum rostogolirea țărînii
lăsate cu greu din palmele lor...


iar propria mea moarte
nu trebuie s-o înstrăinez nimănui.