Îngerul meu tăcut de alabastru
Acordă-mi doar un ultim privilegiu
Rescrie-mă în cântecu-ți măiastru
Cu sufletul sădit într-un solfegiu.

De-atât nesomn, în preajma mea de veghe
Þi se citește oboseala-n pleoape
Înger plăpând, te-am îmbrăcat în zeghe
Și te-am închis în spaimele-mi mioape.

Când te-am găsit în patul meu, aseară
Cu aripile-n juru-ți răsfirate
Am plâns cerneala neagră-ntâia oară
Să scriu scrisoarea ta de libertate.