stau pe fotoliu fumând pipă
atent la peisajul cu fluturi al sânilor tăi
îi vad cum își leapădă sfârcurile și umblă desculți
pe drumul albastru ce ne desparte
plecările și venirile
iscate din pivniță
urme albe mă strigă prin castel
răsunând pe sub dale ecouri de flaut
îmi plimb jumătatea despicată a limbii
pe trupul tău ca o sabie turcească
îți întorc degetele spre lună
te învăț cum se izgonesc vameșii cerului
într-un tablou stacojiu cu umbre
dincolo de porți
paharnicul aruncă leșul unei stele
pe jumătate mâncată de licurici
te ispitesc cu o mie de buze
prin mâinile reci viata și moartea
valsează ca într-o sală de bal mascat
prințesa și-a rătăcit condurii între tabuuri
și doarme pe-o blană de urs
lângă trubadurul puțin mai scund
decât o reverie de primăvară