Mă tem de viață, putred ghem de sfoară,
Mă tem de moartea ce îmi ia lumina,
Mă tem de omul ce-mi sporește vina,
Mă tem de brațul care mă doboară.

Mă tem de frunza dezvelind rugina,
Mă tem de vântul răbufnind afară,
Mă tem de clipa mult prea des amară,
Mă tem de gestul asmuțind jivina.

Mă tem de chinul reîntors în sine,
Mă tem de mâna care mi s-a-ntins,
Mă tem de azi ce ferecat mă ține,

Mă tem de teama care m-a cuprins.
Cum să mai am încredere în mine,
Când frica pentru toate m-a învins.




30 mai 2004