Este aproape sângele de steaua ce va cădea și mă-ncearcă teama, dar sper să-și pună cineva o dorință de bine...
Eu sunt mielul ce caută laptele printre muguri și gustă tăcerea răstignirii...sunt ca un vers scris sub părul lunii și parcă aștept ceva...dar, fie voia ta, nu a mea, Doamne!
Acolo, printre firele de iarbă se vede crucea unor raze și cineva îngână o rugă ... Vin orele în care petalele ne vor ninge cu o stare de plâns și de ușurare, vom știi că a trăi nu e ușor cu toată măreția ploii...Eu... miel stropit cu vers te chem să treci prin mine spre miezul luminii.
Torc albastrul să-ți fac aripi și împletesc în trei destinul meu de-al tău, de-al ei...
Þine palmele să-ți torn apa vie.
Eu sunt poemul ce te paște cu buze de fecioară când iarbă ești.
Se apropie ruga de ochi și biblia de suflet...Se apropie cupa amărăciunii și apoi clipa în care ne bucurăm că s-a sacrificat cineva pentru noi...Ce egoiști! Lasă, eu sunt mielul care se joacă încă , iar mâine, poarta prin care tu treci cu albastrul tors de mine ,ca să nu mă tem,spre mântuire.

Lumină neîncepută în fiecare suflet să păstrați până la următorul mugur când ne vom reîntâlni.