Degeaba șterg de praf iubiri ce s-au stins,
grele pietre acoperă sufletul meu tăcut și pustiu.
Trupu-ncet își autoextirpă inima grea...
frunză galbenă ce se desprinde de pe un ram
gol și stingher.
Doi ochi mă privesc și inocenți cântăresc
cenușa din fereastra sufletului-nchis.
Versuri deșarte pentru inimi sparte
Cântec și doină de jale peste căpătâi de mort.
Pe pământ cad vise și speranțe pierdute
în fulgi de nea.