Niciodata nu mi-am lasat degetele prada instinctelor..
Am mers intotdeauna pe urmele Celui ce m-a daltuit in stanca vietii.
Si asta ma face fericit...
Uneori,in clipe de adânca cutremurare...imi las gandurile se alerge departe
Spre ce voi numiti...VISE !
Le adulmec,le separ,le las invaluite in misterul lor...si le pun alaturi de dragostea mea.
Acolo e locul lor.Nimeni si nimic nu le poate schimba forma,culoarea,identitatea.
Sunt suflete care le ridica uneori pentru cateva secunde,se uita curioase la ele,apoi le reaseaza usurel la locul lor.Am impresia ca nici n-au fost atinse,a fost doar o intentie nereusita ce-mi aduce racoaroasa senzatie de bezna.Aprind lumina interioara sa ma asigur ca nu lipseste nimic si oftez plin de regret.Nu mi-a luat nimic!
Nu demult,am uitat lumina aprinsa si un suflet stingher si-a aruncat ochii inlauntrul meu,a devorat rapid orice cuvant si a adaugat in finalul frazelor un semn de intrebare...l-a pus in paranteza...
De atunci ma tot intreb unde este,caut prin toate ungherele urme lasate de ea,amprente,adulmec izul parfumului de trandafir in speranta ca o sa-i dau de urma.
Imbatranesc....,pe zi ce trece calvarul acestei cautari ma apasa tot mai tare,imi da o tenta inchisa sufletului facand ca celelate idealuri sa para de neatins.Sap,sap,sap...deja lopetile au forme de note muzicale... Cred ca imi sap propria umbra,habar nu am ce caut,unde caut...cat caut...
Un singur lucru e cert:intr-o zi am sa te gasesc,asa cum te-am dorit...pastel printre versuri,floare intre fluturi,adiere de vant intre stanci...placere si extaz intre dorinte extenuate...vis......
(18.06.2000)