Zadarnic aș pune mâna pe stilou, oricum nu ai vreme și chef, de răspunsuri... nci eu nu mai pun întrebări... am toate răspunsurile...
Oda Bucuriei...
Prostituție, droguri, șomaj, sărăcie, corupție, nedreptate legiferată, copii dispăruți, trafic de carne vie, impostură, biruri, jeg, scări valorice fără dumnezeu și fără de nici o valoare...
Și iar
Oda Bucuriei...
Complicitatea tăcerii tale și a altora ca tine... strigătoare la cer, în monotonia asta șoptit urlată, a celor ce s-au îmbuibat cu false străluciri, cu libertăți libertinoase...
Hai să salvăm copii ăștia de la pierzanie, te-am rugat, hai să le spunem adevărul, hai să nu ne tăiem rădăcinile, te-am rugat, că vin furtuni apocaliptice și că ștejarii fără rădăcini vor ajunge lemn de foc...
Și iar
Oda Bucuriei...
Mă strânge de gât tăcerea ta, și dormi, dormi cu toată veșnicia născută la sat, pe buza buticului bar discotecă...
Și, ni s-a făcut atât de târziu...
Oda Bucuriei triumfal îmi taie respirația!!!